Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cuvinte de suflet’ Category

Visuri

m

Duminică am văzut la TV filmul  „Harry Potter şi Piatra filozofală”.  Am reţinut o frază:  „Nu este bine să te hrăneşti cu visuri şi să uiţi să trăieşti viaţa.
Eu am visat mereu şi ştiu cât adevăr conţine această frază.  Voi ce credeţi?

Anunțuri

Read Full Post »

Visătorul

Visătorul este cel care care trăieşte la limita dintre două lumi, vis şi realitate, teluric şi spiritual.  Este cel care regăseşte şi trăieşte permanent starea de copil.  Să ne păstrăm visele, rămânând în acelaşi timp conştienţi, deschişi şi flexibili.  Şi să nu uităm că visătorii au fost deschizătorii de drumuri ai tuturor timpurilor…

Read Full Post »

mmCele mai bune lucruri în viaţă sunt lucrurile simple.” – cuvinte de adevăr şi adâncă înţelepciune!
mmIndiferent de dorinţă, ţelul urmărit este fericirea proprie.  Dacă viaţa ne-a oferit bani, putere, familie, prieteni – după un timp ne vom dori altceva.  Fericirea oferită de lucrurile materiale durează o vreme, după care se va stinge.  Durează atâta timp cât mintea nu se plictiseşte şi nu porneşte în căutarea altor stimuli.
mmNimeni nu doreşte o fericire efemeră, care lasă în urma ei numai durere.  Bucuria care este tot timpul diferită, dar rămâne  totuşi neschimbată este bucuria interioară ce se naşte din lucrurile simple:  răsăritul soarelui, seninul cerului, prima ninsoare, parfumul florii sau zâmbetul unui copil.
mmDăruiţi inima voastră celor dragi, fără a aştepta vreo răsplată!  Bucuraţi-vă de fiecare clipă şi veţi vedea că nu numai înăuntrul vostru, dar şi în jurul vostru se va răspândi o atmosferă de bucurie liniştită, de încredere blândă, de speranţă luminoasă, de armonie cu întreg Universul.  Aceasta este bucuria interioară, nepieritoare, izvorâtă din adâncul inimii.

decor-linie-092

Read Full Post »

Iubirea

decor-linie

mm Lumea, ca întreg, a uitat înţelesul real al cuvântului iubire.  Însă a defini iubirea este foarte dificil.   Mai uşor este a găsi cuvintele potrivite pentru a descrie exact gustul şi parfumul acestei stări.  Căutăm fericirea pentru că ne oferă o bucurie şi o fericire ameţitor de plăcută.
mm
În sens universal, iubirea este puterea divină de atracţie în creaţie, care armonizează, uneşte şi leagă tot ceea ce există.  În această lume, iubirea presupune dualitate, ea apare printr-un transfer mutual de sentimente între două sau mai multe forme.
mmIubirea este un sentiment universal, iar expresiile ei sunt diferenţiate de natura gândului prin care se manifestă.  Conştiinţa prin care trece iubirea este cea care determină calitatea iubirii exprimate în această lume.  Fiecare reflecţie a iubirii apare din Iubirea Cosmică, dar când este exprimată ca iubire umană, în diferitele ei forme, întotdeauna va exista în ea o anumită impuritate.

mmCercetând iubirea umană, putem învăţa ceva din iubirea divină, pentru că prin iubirea umană avem străfulgerări a iubirii lui Dumnezeu.

  • Iubirea paternă este născută din înţelepciune şi este bazată pe raţiune.  Tatăl îşi exprimă iubirea prin acţiuni cu ajutorul cărora îi oferă copilului tot ce are nevoie.  Gândul cel mai profund al unui tată este:  „Acesta este copil meu, pe care trebuie să-l protejez şi să îl cresc.”  Iubirea paternă este în mare parte instinctivă, ca de altfel toate formele de iubire familială, tatăl nu poate să nu-şi iubească progeniturile.
  • Iubirea maternă este mai profundă şi este bazată pe sentimente, nu pe raţiune.  Dumnezeu a implantat în inima unei mame o iubire necondiţionată pentru copilul ei, indiferent de meritul sau comportamentul acestuia.  Chiar dacă mai târziu în viaţă copilul devine un criminal, iubirea mamei rămâne neatinsă, în timp ce un tată poate fi mai puţin iertător.  Din multe puncte de vedere este mult mai spirituală şi de aceea este mai măreaţă decât majoritatea expresiilor de iubire umană.  O adevărată mamă îşi iartă copilul chiar şi atunci când nimeni altcineva nu o face.  Este cea mai apropiată de perfecţiunea iubirii lui Dumnezeu.
  • Iubirea dintre un bărbat şi o femeie, iubirea conjugală, din punct de vedere ideal, poate fi una dintre cele mai minunate şi măreţe manifestări ale iubirii umane.  Când un bărbat şi o femeie se iubesc sincer şi profund, există o armonie completă între corpul, mintea şi sufletul lor, iar rezultatul este unitatea perfectă.  Natura a făcut ca impusul sexual să fie foarte puternic, astfel încât creaţia să continue, dar când acesta devine factorul principal într-o relaţie, atunci iubirea începe să pălească şi în locul ei se va instala posesivitatea, abuzul şi neînţelegerile.  Deşi atracţia sexuală este una dintre condiţiile prin care poate apare iubirea, sexul în sine nu este iubire.  Dacă bărbaţii şi femeile se consideră unii pe alţii doar nişte instrumente de generare a plăcerii, atunci îşi distrug singuri fericirea.  Încet, puţin câte puţin, liniştea şi fericirea vor dispărea.  Numai printr-o iubire puternică şi autentică, sexul poate deveni un instrument de exprimare a iubirii divine.
  • Prietenia este relaţia cea mai profundă dintre toate relaţiile de iubire.  Iubirea unui prieten este pură deoarece nu apare din necesitate, din instinct.  Ea poate să apară între doi bărbaţi, între două femei dar şi între un bărbat şi o femeie.  Însă aici nu este vorba de atracţie sexuală.  Prietenia dăruieşte totul, se dăruieşte pe sine fără să aştepte nimic în schimb.  Ea nu poate apărea prin cerşit, ea apare ca un cadou al inimii celuilalt.  Nu pentru că vrei să fii aproape de acea persoană, ci pentru că doreşti perfecţiunea acelui suflet.  A dori perfecţiunea persoanei iubite şi a te simţi cu adevărat fericit doar când te gândeşti la ea, aceasta este iubire unei prietenii adevărate.
  • Prietenia dintre maestru şi discipol este cea mai măreaţă expresie a iubirii în prietenie.  Este bazată pe dăruire.  Discipolul îşi dăruieşte sufletul maestrului, iar acesta îi oferă inima discipolului.  Între ei nu rămâne nimic ascuns. Chiar şi în alte forme de prietenie nobilă există o fărâmă de diplomaţie, însă prietenia dintre maestru şi discipol este pură.
  • Iubirea sublimă a lui Dumnezeu este marea iubire.  Când vei experimenta această iubire divină vei vedea că nu există nici o diferenţă între o floare şi un mărăcine, între un om şi un animal.  Te vei afla în comuniune cu toţi şi cu toate.  Vei vedea că toţi sunt copiiii lui Dumnezeu.  Iubirea divină este desfătarea şi bucuria eternă.

Paramahamsa Yogananda –  Divina iubire

Read Full Post »

Iubirea de sine

decormm

m

Nu uitaţi, până când omul nu va ajunge să se iubeacă pe sine, el nu va putea iubi pe altcineva.   Aşa se explică de ce iubirea şi respectul vostru sunt false, de ce nu au nimic de-a face cu realitatea.  Voi nu vă respectaţi pe voi, cum i-aţi putea respecta atunci pe alţii?  Până când iubirea de sine nu va ajunge să strălucească în fiinţa voastră, ea nu se va putea revărsa asupra celorlalţi. Mai întâi trebuie să deveniţi o lumină pentru voi înşivă, şi abia apoi se va putea revărsa aceasta asupra celor din jurul vostru.

Osho – Cartea despre copii

Read Full Post »

paradis

Regăsirea paradisului este tot una cu regăsirea stării de copil.  Evident, corpul fizic nu va mai fi acela al unui copil, dar conştiinţa poate să revină la fel de pură ca şi aceea a unui copil.  Acesta este marele secret al oricărei căi mistice:  regăsirea stării de copil, redescoperirea inocenţei, nepoluată de nici un fel de cunoaştere, lipsa oricăror cunoştinţe, păstrând în acelaşi timp conştiinţa realităţii înconjurătoare, starea de minune în faţa misterului profund care ne înconjoară, şi pe care nimic nu-l poate demistifica.

Osho – Cartea despre copii

Read Full Post »

peisaj

Ascultaţi lecţia pe care soarele răsărind o aduce în fiecare dimineaţă pământului, odată cu primele raze ale sale.

Este o lecţie de speranţă, un mesaj de consolare.

Voi care plângeţi, care suferiţi, care tremuraţi, neîndrăznind să prevedeţi sfârşitul durerilor şi alinarea suferinţelor voastre, priviţi: nu există nici o noapte fără auroră, iar zorii se pregătesc când bezna se adânceşte;  nu există nici o ceaţă pe care soarele să nu o împrăştie, nici un nor pe care acesta să nu-l aurească, nici un plânset pe care să nu-l usuce într-o zi, nici o furtună după care să nu strălucească arcul său triumfal, nu există nici zăpadă pe care să nu o topească şi nici o iarnă pe care să nu preschimbe într-o primăvară radioasă.

Dacă încercarea sau greşeala te-au aruncat la pământ, dacă te-ai afundat într-un noian de suferinţă, nu te simţi nenorocit, căci acolo te vor putea atinge dragostea divină şi suprema binecuvântare!  Pentru că ai trecut prin creuzetul durerilor purificatoare, ţie îţi aparţin ascensiunile glorioase.

Mama – Yoga şi sănătatea

Read Full Post »

Older Posts »